Du-mă unde a început totul

Să spunem că am un fel de obicei seara: înainte să adorm, în timp ce stau întins în pat, îmi derulez în minte întreaga zi ce tocmai s-a scurs și mă întreb câte din lucrurile pe care le-am făcut au meritat. Încerc să îmi dau seama câte dintre aceste lucruri le voi regreta mai târziu și câte aș schimba dacă aș avea posibilitatea de a retrăi acea zi.

Continuă lectura

Anunțuri

A mai trecut puțin

Am constat că majoritatea greșelilor pe care le facem sunt cauzate de incapacitatea noastră de a uita anumite evenimente ce s-au petrecut cândva, în urmă, și care au rămas de-a lungul anilor niște plăgi nevindecate. Dar hai să zicem că aș putea înțelege asta. În schimb, ceva imposibil de înțeles mi se pare tendința aia pe care o au câte unii de a uita prezentul, de a da cu piciorul în ceea ce au bun acum, doar de dragul de a invoca ceva ce a fost rău cândva, de mult.

Continuă lectura

Pierdut…

Pierit… Îmi caut visele. Speranța. Fericirea. Chipu-mi de odinioară. Cuvintele. Gândurile. Pe mine. Caut peste tot, dar numai unde trebuie nu. Scotocesc pe oriunde, dar numai unde știu că am să le găsesc nu. Da, știu unde le-aș putea găsi pe toate, dar mă tem de acel loc. Căci problema este că nu știu și cum le-aș putea recupera, cum le-aș putea salva… Și mă mai tem că ele ar putea fi deja moarte. Continuă lectura

E rece la mine în suflet

Gândim prea mult și simțim prea puțin. Ne consumăm toată energia vorbind și nu mai acționăm deloc. Pare-se că ăsta ar fi un fel de element definitoriu pentru generația noastră, cea a tinerilor de astăzi. Parcă suntem tot mai departe de specia umană, parcă ne transformăm în mașinării. Suntem atât de diferiți de părinții și de bunicii noștri: ei trăiau lucrurile altfel și pentru ei viața avea altă însemnătate decât are pentru noi. Noi nu mai simțim nimic. Continuă lectura

Dor de tot

Dor de oameni. De copilărie. De mirosul de frunze arse toamna, în grădina bunicilor. De serbările din școala generală.  De mare. De speranță. De iubire. De ea. De tot ce a fost cândva atât de firesc și atât de aproape de mine. De ceea ce am fost cândva. De ceea ce mă caracteriza. Dor de tot. Continuă lectura