A mai trecut puțin

Am constat că majoritatea greșelilor pe care le facem sunt cauzate de incapacitatea noastră de a uita anumite evenimente ce s-au petrecut cândva, în urmă, și care au rămas de-a lungul anilor niște plăgi nevindecate. Dar hai să zicem că aș putea înțelege asta. În schimb, ceva imposibil de înțeles mi se pare tendința aia pe care o au câte unii de a uita prezentul, de a da cu piciorul în ceea ce au bun acum, doar de dragul de a invoca ceva ce a fost rău cândva, de mult.

Timpul trece. Nu există niciun lucru pe care l-ai putea face pentru a opri trecerea timpului, știi foarte bine. Da, ai putea să îți pui capăt zilelor, dar nici asta nu ar rezolva prea multe, crede-mă. De fapt, nu ar rezolva aproape nimic: secundele nu vor înceta să curgă, ci doar tu vei înceta să mai iei parte la acest obicei primordial al lor.

Niciodată nu mi-a plăcut tendința asta a oamenilor de a se supraestima și de a-și atribui în propriile minți roluri atât de importante încât își imaginează că Pământul ar urma să se oprească din rotație sau că întreg Universul ar dispărea odată cu moartea lor. Să fim serioși: lumea va merge la fel ca înainte indiferent ce se va întâmpla cu mine sau cu tine sau cu oricare din noi. Tot la fel va arăta planeta noastră privită din spațiu, chiar dacă jumătate din populație dispărută va fi. Și acolo jos, pe Pământ, tot la fel va fi. Vremurile se schimbă, dar oamenii nu. Timpul trece și nu avem ce să facem pentru a opri asta. Singurul lucru pe care îl putem schimba legat de acest fapt este felul în care timpul trece pe lângă și prin noi. Și sunt atât de multe de făcut în privința asta, slavă cerului!

Nu lăsa „mai târziu” să devină „prea târziu” — cum spunea Paler. Nu lăsa un zâmbet sincer primit să rămână nerăsplătit. Nu lăsa loc de îndoială în ceea ce faci și nici de neîmplinire în ceea ce îți propui. Căci timpul trecut nimeni nu ți-l va da înapoi și doar cu prezentul vei rămâne și cu el va trebui să te lupți.

Și a mai trecut puțin. Din timpul meu. Din timpul tău. Nu foarte mult, dar suficient cât să îl regreți ulterior. Dar, totuși, mult prea puțin pentru a te determina să schimbi ceva. La naiba, ce ne-ar putea determina pe noi să schimbăm ceva la propriile noastre persoane? Ce ne-ar putea învăța pe noi să nu mai privim timpul ca pe ceva ce a fost cândva, ci ca pe ceva ce urmează să vină? Hai să uităm trecutul; hai, mai bine, să ne concentrăm asupra prezentului.

Anunțuri

Un gând despre &8222;A mai trecut puțin&8221;

  1. claura29 zice:

    Traim in trecut pt ca acolo totul e sigur, neschimbat. Ne este dor de acele vremuri, intamplari si oameni. Vrem sa mai traim macar un minut cu cei dragi care nu mai sunt sau macar sa ne mai retraim un minut din copilarie. Prezentul nu este prea frumos iar viitorul este incert!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s