Amurg (?)

Se spune că, odată ce ajungem în amurgul vieții și constatăm că viețile ne sunt aproape de sfârșit, căpătăm un fel de clarviziune ce ne permite de a ne revedea viața. Ne vine în minte fiecare eveniment, fiecare persoană, fiecare cuvânt ce a contat cândva pentru noi. Ne dăm seama, cu exactitate, când și cum am greșit. Dar pe atunci eram naivi, iar acum… Acum este mult prea târziu pentru a mai schimba ceva.

Dar tu, dragul meu prieten? Tu de ce suferi atât de mult? Să fi ajuns și tu la capătul vieții sau să fie doar o pasă proastă? Câte lacrimi au curs pe obrazul tău? Și de ce s-au semnat anii atât de violent, cu riduri adânci și pete? Cât de multe dezamăgiri ți-au răsturnat universul și ți-au îndoliat sufletul? Câtor persoane le-ai dus dorul zi de zi, deși știai că este mai bine ca ele să rămână departe de tine? De câte ori în viață ai simțit că nu a mai rămas nimic pentru care să lupți? Și de câte ori te-ai ridicat și ai continuat să lupți, deși nu știai pentru ce sau pentru cine?

Nimic nu este mai dureros decât să vezi un prieten care suferă și să nu îl poți ajuta. Este un sentiment atât de apăsător de neputință, de vinovăție, că nu ți-ai putut îndeplini acest rol, de prieten, pe care cineva ți l-a atribuit pentru că avea încredere că îi vei putea vindeca rănile atunci când va suferi.

La naiba, nici măcar nu pot să îți spun toate lucrurile ăstea personal, ci doar în scris, pe un blog anonim, de existența căruia tu, probabil, nici nu știi. La naiba cu mine; nu sunt un prieten bun.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Amurg (?)&8221;

  1. Acum că citesc asta mă gândesc cum trebuie să fi fost pentru prietenii mei căderea mea. Și apoi ridicarea. Cum aș fi fost eu în locul lor? Cum ar trebui să fiu acum că o prietenă se apropie tot mai tare de marginea prăpastiei pe lângă care se tot plimbă de o vreme? Cum să o atrag de acolo când ea a spus clar că nu vrea/poate să fie atrasă?
    Foarte bine ai expus problema.

  2. claura29 zice:

    Frumos. Este doar o pasa proasta… Ma gandeam intr-o zi ca este plin de tineri care sunt tristi. De ce??? De ce suntem asa de tristi cand acum traim cei mai frumosi ani si trebuie sa fim fericiti si sa ne bucuram de tinerete cat o mai avem. O sa ajungem ca la 40-50 de ani sa ne fie dor de anii astia si vom realiza atunci ca i-am irosit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s