Dinamic

Suntem într-o permanentă mișcare. Fiecare secundă ce trece și ne îmbătrânește, fiecare bătaie a inimii noastre, fiecare sunet ce vibrează în urechile noastre, fiecare sinapsă din creierul nostru ne schimbă, în mod ireversibil, viața. Sunt schimbări mici, bineînțeles, dar noi suntem sensibili la orice schimbare, oricât ar fi ea de mică. Brusc, viața noastră nu mai este așa cum fusese până în acel moment.

Ne amintim de tot ceea ce am lăsat în urma noastră de-a lungul timpului. Ne aducem aminte de lucrurile și de persoanele care ne făceau rău și ne felicităm că am reușit să ne îndepărtăm de ele la timp. Sau ne amintim de greșelile pe care le-am făcut și în urma cărora am pierdut atâția prieteni și atâtea clipe frumoase și, în acele momente, am da orice să fie totul ca înainte. Știm că asta nu este posibil. Cel puțin, nu acum; poate mai încolo. Rememorăm fiecare succes de-al nostru, fiecare vis îndeplinit, fiecare eșec, fiecare dorință rămasă neîndeplinită de-a lungul anilor. Au fost și momente bune, au fost și momente rele; depinde din ce parte alegem noi să privim lucrurile.
Căutăm în poze vremurile de demult, când viața noastră era altfel. Nu neapărat mai bună, sau mai lipsită de probleme, ci doar… altfel. Ne dăm seama, uimiți, cât de mult ne-am schimbat de-a lungul timpului, cât de mult s-a schimbat ceea ce este în jurul nostru. Ne uităm la niște poze cu niște persoane străine, acum, de noi. Adevărații „noi” suntem cei pe care îi vedem atunci când stăm în fața oglinzii, iar cel din poze la care ne holbăm rămâne doar un vechi foarte bun prieten.
Întotdeauna am fost speriat de această instabilitate permanentă în care ne aflăm. Suntem atât de sensibili la ceea ce ne înconjoară; orice are un efect asupra noastră. Nu putem să prevedem nimic, nici măcar pe termen relativ scurt, căci totul este haotic. Nu putem să știm dinainte unde, când sau cum se va termina totul. În ce ipostază ne va surprinde acel moment. Ce vom simți atunci, când ne vom da seama că nu ne-a mai rămas nici măcar o clipă în față, că nu mai putem să ne luăm rămas bun de la cei dragi decât în mințile noastre.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s