E rece la mine în suflet

Gândim prea mult și simțim prea puțin. Ne consumăm toată energia vorbind și nu mai acționăm deloc. Pare-se că ăsta ar fi un fel de element definitoriu pentru generația noastră, cea a tinerilor de astăzi. Parcă suntem tot mai departe de specia umană, parcă ne transformăm în mașinării. Suntem atât de diferiți de părinții și de bunicii noștri: ei trăiau lucrurile altfel și pentru ei viața avea altă însemnătate decât are pentru noi. Noi nu mai simțim nimic.

Purtând diverse discuții, remarc starea asta la majoritatea prietenilor mei. Dar chestia asta se poate observa oricum, dacă ești puțin atent la comportamentul celor pe care îi vezi mergând pe stradă: toți par a se grăbi undeva, îngândurați, cu capul plecat, fără nicio expresie pe față – este rutina lor zilnică, se grăbesc să ajungă nicăieri, aleargă în cercuri, căci pentru ei nu există ziua de mâine; toate zilele sunt la fel.

Pentru noi, timpul a căpătat doar sensul unui cuvânt, nimic mai mult. Sunt momente în care parcă nu mai avem nicio speranță, nici un scop, ci doar… trăim. Mă regăsesc și eu aici. Mă simt secătuit de orice sentiment care mă încerca în trecut; parcă nu mai simt nimic, nu mai am încredere în oameni, nu mai am așteptări de la ei, sunt foarte suspicios în legătură cu orice și – nu știu cum să o spun fără să sune ciudat – mă simt… gol; parcă nu mă mai leagă nimic de nimeni, parcă sunt singur în toată nebunia asta.

Nu am mai fost fericit cu adevărat de foarte mult timp; nici nu aș putea spune de când. Ciudat este că nu aș putea zice nici că sunt trist. Nu… Oamenii triști sunt cei care au probleme serioase, care au trecut prin multe, iar eu unul nu am nicio problemă. Nu mă simt… nicicum.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;E rece la mine în suflet&8221;

  1. Cat de bine-i punctat totul. Stau si ma intreb ce erau oamenii si ce sunt oamenii ?
    Durerea e simtita aproape de noi toti, dar putini constientizeaza acest lucru e o durere devenita parte din noi si din zi, o durere seaca ! 😦

  2. claura29 zice:

    Asa este. Imi este dor de zilele in care eram mica, pt ca atunci totul era altfel. Eu eram mica si inocenta, iar adultii erau mai fericiti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s