Fericirea pentru tipa din stația de taxi

Așteptam zilele trecute în stația de taxiuri, când am prins o parte din convorbirea telefonică a unei tipe. Blondă, înaltă, frumușică. Cu probleme existențiale, ca tot omul:

„Nu este vorba că nu pot să mă atașez de oameni. Pur și simplu nu vreau. Vezi tu, mai devreme sau mai târziu, toți vor pleca din viața ta. Și atunci îți va fi mult mai greu decât ți-ar fi fost în cazul în care ei nu ar fi avut niciun fel de importanță pentru tine. La ce bună o fericire temporară?” Continuă lectura

Anunțuri

Salve cu noroi. Îndurare

Salve cu noroi. Ai împroșcat tot ceea ce fusese sau ar fi putut vreodată să fie frumos. Ai murdărit trecutul și viitorul, lăsându-mi neatins doar prezentul. Dar prezentul, după cum bine știi, mi-e murdar din naștere. Știu că nu ai făcut-o dinadins… Cu asta te hrănești tu: cu vise și speranțe sfărâmate, cu tristețe.

Continuă lectura

Ne prefacem orbi, dar vrem să vedem iubirea

Sânge. Ea ploscăi din buze, parcă ținând dinadins să își exprime disprețul față de suferința respectivului. Spunea că nu a simțit niciodată milă față de cineva. Exceptând mila față de propria-i persoană: întotdeauna i s-a părut că ea este neîndreptățită de cei din jurul său și că nu i se oferă ceea ce merită. Milă. Un termen atât de abstract pentru ea… Continuă lectura

Refuză ceea ce se obține prea ușor

Întotdeauna am considerat că lucrurile cele mai frumoase sunt cele care te determină să depui cât de mult efort poți tu depune pentru a le obține. Sunt lucruri a căror valoare este recunoscută de însăși existența lor, căci ceea ce este frumos printre atâta sluțenie, trece socotit ca fiind un miracol. Și, ca orice miracol, este învăluit în mister. Fără un pic de mister care să le învăluie, lucrurile îmi par banale, urâte, comune. Continuă lectura

E rece la mine în suflet

Gândim prea mult și simțim prea puțin. Ne consumăm toată energia vorbind și nu mai acționăm deloc. Pare-se că ăsta ar fi un fel de element definitoriu pentru generația noastră, cea a tinerilor de astăzi. Parcă suntem tot mai departe de specia umană, parcă ne transformăm în mașinării. Suntem atât de diferiți de părinții și de bunicii noștri: ei trăiau lucrurile altfel și pentru ei viața avea altă însemnătate decât are pentru noi. Noi nu mai simțim nimic. Continuă lectura