Despre călătorie

Aș zice că întreaga viață este o călătorie a cărei cale este deja aleasă, de când ne-am născut, iar tot ceea ce avem noi de făcut este să o înțelegem; căci este o călătorie frumoasă, iar povara este ușoară, câtă vreme există entuziasm, speranță și… bineînțeles, o țintă în viață care să ne ghideze, să ne determine să mergem în căutarea ei, cu respect și cu onoare, apreciind astfel fiecare pas făcut și efortul pe care îl depunem. Dar nu trebuie să trecem prin viață cu gândul doar la țintele noastre, ci este bine să aruncăm o privire și la ceea ce ne înconjoară, căci asta ne definește. Și e bine să avem însoțitori de drum cât mai mulți, căci ei ne ajută să mergem mai departe. Doar împreună putem parcurge distanțe lungi; singuri, ne mulțumim cu a merge repede, dar puțin.

Realizam că am pierdut mulți prieteni de-a lungul acestei călătorii. Nu neapărat din cauza certurilor, ci pur și simplu am început să ne îndepărtăm treptat, să avem tot mai puține în comun, să vorbim tot mai rar; de fapt, nu cred că vreunul dintre noi ar putea da un motiv anume pentru care s-a produs această ruptură. Chestii de genul ăsta pur și simplu se întâmplă și înțeleg asta, dar tot mi se pare dureros. Căci și prietenia este tot o călătorie, iar firesc mi se pare ca atunci când ne despărțim de cineva, să o facem în mod cinstit, ca între doi tovarăși de drum, ce se despart elegant, cu o strângere de mână, mulțumindu-și unul altuia pentru momentele plăcute petrecute unul cu celălalt și exprimându-și regretul că totul a durat atât de puțin. Parcă prea brusc s-a terminat totul, parcă nu a fost spus tot ce trebuia spus. Parcă ne legau prea multe la un moment dat ca acum să rămână doar praful în urma prieteniei noastre. Parcă prea multe am învățat pe drum unul de la altul, ca acum să uităm totul.

Bineînțeles că tot o călătorie este și iubirea. De fapt, iubirea este cel mai mare țel al vieții noastre: cu toții ne dorim să iubim. Este o necesitate. Și suntem dispuși să facem orice pentru a atinge acest țel: suntem dispuși să vărsăm lacrimi, să simțim dureri ce par a nu se mai sfârși, doar cu gândul că vom ajunge și noi să iubim și să fim iubiți. Dar lacrimile și suferința vor înceta tocmai atunci când drumul nostru prin viață va părea mai lung și mai ostenitor ca niciodată. Chiar suferința este cea care ne dă putere. Și ajungem să descoperim ascunsă în fiecare ”adio” câte o fărâmă de speranță, căci în fața noastră drumul este încă lung.

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Despre călătorie&8221;

  1. Vorbesti foarte frumos despre prietenie,iubire,viata….spuneai ca am da orice sa iubim…sau ceva de genul(corecteaza-ma daca gresesc),eu nu cred ca am da orice sa iubim ,dar cred ca am face multe sa fim iubiti.Cineva imi spunea ca in iubire nu exista egoism,,,,mie nu imi poate scoate nimeni asta din cap,eu cred ca suntem egoisti si clar ca intotdeauna ne vom gandi in primul rand la noi.Am inteles ca iubesti,ca doare…dar ca nu esti iubit,eu sper sa iti treaca iubirea asta pentru ca stii si tu,,dragoste cu sila nu se poate”,in schimb imi place cat de mult iti doresti sa fie pace,sa fie toata lumea corecta,asa cum esti tu,insa nici asta nu se poate din pacate….

    • Nici vorbă… Pretutindeni există egoism, inclusiv în iubire. De fapt, în dragoste întâlnim, poate, cel mai mult egoismul, doar că nu îi spunem astfel. Dorința aceea ca persoana iubită să îți fie fidelă, să fie în intregime a ta, tot egoism este. Dar este un egoism firesc, aș zice. Parcă n-ar mai fi dragoste adevărată fără egoismul ăsta.

  2. Singura rezolvare a problemei e iubirea necondiționată. Dar câți o putem atinge? Până acum n-am întâlnit pe nimeni. Teorii am întâlnit cu carul. Și am ajuns la concluzia că multe dintre ele sunt total pe lângă.
    Zi bună!

  3. Dan zice:

    Am un amendament : spui tu pe-acolo pe undeva că, citez, „cu toții ne dorim să iubim”. Din păcate, am să te contrazic. Tu prezinți idealul. Ori idealul, Făt Frumos și Moș Crăciun, nu există, deși cu toții de dorim asta. Sunt unii atât de egoiști încât singurul lucru care îi interesează este să fie ei iubiți. Iar când e vorba să iubească ei, se auto-iubesc.

  4. Citind despre prietenie mi-am amintit un citat: ,,Nu merge înaintea mea, s-ar putea să nu te urmez. Nu merge nici în urma mea, s-ar putea să nu te conduc bine. Mergi alături de mine și fii prietenul meu.”, Albert Camus; cât despre Iubire e singurul lucru pentru care mergem mai departe deși uneori suferința ce o ținem pe umeri ne îngroapă sub Pământ. Nu e vina noastră și nici a sentimentelor ce le purtăm demn și sigur, dar sunt oameni de care ne ciocnim doar pentru a deveni mai puternici…
    Felicitări pentru text…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s