Ești perfect!

Nu încerca să te schimbi! Ești perfect așa cum ești! Ești perfect în ochii celor care te iubesc, și așa ar trebui să fii și în ochii tăi. Cei care țin la tine o fac pentru că le place ceea ce ești acum, nu ceea ce ai putea să fii cândva. Ei nu îți vor cere niciodată să te schimbi, pentru că tu ai deja tot ceea ce ei caută.

Persoanele pentru care trebuie să te schimbi ca să le fii pe plac nu te merită. Dacă cineva nu este capabil să găsească calități, ci doar să caute defecte, el nu va fi niciodată fericit; va căuta în permanență, orbește, ceva ce nu există. Nu se merită să depui efortul de a te schimba pentru nimeni. La o adică, nici nu putem să vorbim de o schimbare propriu-zisă ci, mai degrabă, de prefăcătorie. Oamenii se schimbă foarte greu, pe decursul a perioade de timp lungi, nu peste noapte.

Alegând să te prefaci pentru a te face plăcut cuiva, riști să pierzi o iubire adevărată, necondiționată. Vei trăi într-o permanentă minciună și, în cele din urmă, adevăratul tău caracter va ieși la suprafață, pentru că naturalețea comportamentului, libertatea în gesturi și în vorbe caracterizează iubirea. Și atunci îți dai seamă că prefăcătoria ta nu a avut sens și că ai pierdut timpul.

Amintește-ți mereu că ai mult mai multe calități decât defecte. Ești original în tot ceea ce faci, și tocmai asta este frumos la un om. Așa că rămâi tu, cel de până acum. Sunt o infinitate de motive pentru care cineva s-ar putea îndrăgosti de tine.

recite-7632-1422396249-164st43

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;Ești perfect!&8221;

  1. Și să vezi cât de mult doare când simți că e Iubire adevărată, și te ,,lași” schimbat, e poate și promisiunea aceea că din Ne-om(așa mă cred eu) poți deveni eu, iar într-o zi te trezești singur/ă.
    De-aș da timpul înapoi…

      • Ai putea alege să urmezi alt drum. Dar dacă stau bine și mă gândesc e înțelept ce spui, nu e nevoie de dat timpul înapoi, poți schimba doar clipa ce o să se nască de acum în pieptul tău, restul e amintire.

      • Tocmai… Dar vezi tu, noi, oamenii, rămânem ancorați în amintiri, după cum spuneam și în articolul ăsta. Problema cea mai mare este, însă, că rămânem blocați în amintirile neplăcute, nicidecum în cele frumoase. Și uite așa rămânem noi în prezent cu trupul, în trecut cu gândul.

      • Atunci renunțăm la a fi oameni; filozofez, nu-i așa? 🙂 Ceea ce vreau să spun e că ai dreptate, dar dacă știm asta tot ce trebuie e să facem e să ne scoatem noi pe noi din trecut în cazul în care vrem viitorul, clipa ce vine. Și apoi amintirile neplăcute sunt un soi de cicatrizare a sufletului, sau și mai bine, ,,pregătirea” locului pentru următoarele. Ajung și la acest articol, le iau pe rând. Mulțumesc!

      • Să nu te simți obligat să faci asta, eu pur și simplu ți-am găsit blogul, devorez, gândesc și simt ceea ce scrii. Nu o fac din motive egoiste ci pentru că îmi place. Oricum îți mulțumesc și te înțeleg cu scrisul de pe telefon!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s