Suntem niște visători

Avem mari speranțe. Suferim o grămadă de dezamăgiri, dar continuăm să sperăm. Da, după un timp începem să avem tot mai puține așteptări de la cei din jurul nostru, pentru că așa suntem mai greu de dezamăgit. Dar niciodată nu încetăm să sperăm, chiar dacă asta este impresia noastră în unele momente. E nevoie doar de o scânteie ca totul să se reaprindă.

Și iată iar speranțele. Că la un moment dat se va schimba ceva. Că îi putem schimba pe cei din jurul nostru. Că urmează o perioadă frumoasă, care să o compenseze pe cea urâtă care a fost până acum. Că există un oarecare echilibru. Că vom fi fericiți… lângă cei pe care ii iubim.

Visăm mult. Visăm cu ochii deschiși și numim asta viață. Uneori ne dăm seama că speranțele noastre sunt deșarte. Dar continuăm să visăm. Pentru că este singurul lucru care mai poate crea un oarecare confort sufletesc; este ceea ce ne ține în mișcare. Fără un vis sau un scop, nimic nu funcționează.

Visăm să ne realizăm cândva, să ne depășim condiția actuală. Vrem întotdeauna mai mult și asta este normal. Nu avem un anume plan, dar asta nu contează. Important e că ne dorim să perseverăm. Suntem convinși că vom reuși cândva. Poate că uneori dăm dovadă de lipsă de realism. Nu e rău să ne dăm seama de asta, dar uneori s-ar putea să ne afecteze. Așa că mai bine continuăm să visăm…

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Suntem niște visători&8221;

  1. Voiam să-mi susțin ,,pornirea” cu ni;te citate, dar am uitat autorii, le las totuși așa: Dumnezeu ne visează, dacă se trezește, murim cu toții și un al doilea Trăiește ca și ultima clipă ar fi aceasta și visează cât pentru eternitate(mi-am permis să renunț la ” ” pentru că am încercat să parafrazez). Visele, Speranțele vin din forul nostru interior(încâlcit cel mai adesea) în care îndesăm fiece bucățică de Pământ sau Cer pe care o cucerim, oricât ne-am scutura nu ne putem despărți de deumnezeirea aceea când privim înainte și știm că frumosul există, poate că nu îl vom întâlni noi, dar acolo undeva se află, air noi putem atât de ușor parcă măcar să-l cuprindem cu palmele. Visele sunt alergătura picioarelor noastre după suflet(și cu gândul acesta adorm în fiecare dimineață, spun dimineața pentru că mai tot timpul adorm la 3, 4)! 🙂

  2. Suntem niste visatori si ne hranim cu sperante , pentru ca asa putem trece mai usor peste furtunile vietii si ne ajuta sa zambim gandindu-ne ca intr-o zi vom fi cu adevat feiriciti. Pana la urma ce ar fi omul fara vise si sperante?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s