Dor de tot

Dor de oameni. De copilărie. De mirosul de frunze arse toamna, în grădina bunicilor. De serbările din școala generală.  De mare. De speranță. De iubire. De ea. De tot ce a fost cândva atât de firesc și atât de aproape de mine. De ceea ce am fost cândva. De ceea ce mă caracteriza. Dor de tot.

Îmi e dor de tot ce a fost înainte și nu mă bucur decât foarte puțin de ceea ce este acum. Pur și simplu mi se pare că prezentul nu este satisfăcător, că nu voi duce niciodată lipsa acestor momente. Dar știu că asta se va schimba odată cu trecerea timpului. Pentru că așa s-a întâmplat și până acum. Sunt nostalgic după momente pe care atunci le consideram banale și la fel mă aștept să devin nostalgic și după momentele pe care le consider acum banale.

Cred că așa suntem noi „programați”: să trăim prea puțin în prezent și prea mult în trecut, să ne agățăm de fiecare întâmplare petrecută înainte, fără să luăm în considerare repercusiunile asupra prezentului. Pierdem timp. Mult timp. Pierdem timp și clipe frumoase. Și ajungem să ne fie tot mai dor de aceste clipe. Și atunci devenim și mai ancorați în trecut.

„Trăiește clipa”, „carpe diem”, „yolo” – le auzim zi de zi. Dar oare este posibil să facem acest lucru? Este posibil să „trăim clipa”? Ei bine, pentru mine, cel puțin, nu. Nu pot să fac nimic fără să mă gândesc la urmările în viitor și nici să nu compar ceea ce este acum cu ceea ce a fost cândva. Și, de fiecare dată când fac comparația asta (și asta se întâmplă foarte des), trecutul bate prezentul. Aș vrea să schimb asta, dar nu pot. Asta este firea mea. De fapt cred că asta e firea oricărui om: greu de mulțumit, veșnic dornic de mai mult și nemulțumit cu ce are.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Dor de tot&8221;

  1. Hmm…în ziua când poate o să poți vedea/ accepta că de fapt clipa prezentă e tot ce ai, o să vezi că trecutul, viitorul sunt ,,neființe”; deși tind să cred că acum îmi vei spune că nu am dreptate căci trecutul l-ai trăit, eu îmi permit să-ți spun că putem face fiece clipă o viață, așa cum fluturii au o singură zi, că aruncăm mereu exuvii ale timpului și ceea ce e acum e timpul. Să zicem că următoarea clipă e singura viață pe care o ai; trăiește-o!
    P.S. Îmi place melodia săptămânii! 🙂

  2. claura29 zice:

    Foarte adevarat. Trecutul este sigur, viitorul este un mar semn de intrebare si ne este mai usor sa ne refugiem acolo unde ne simtit in siguranta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s